pierduta

Zile in care am incercat sa ma regasesc , zile in care mi-am lasat calculatorul deschis , in care telefonul a fost dat pe silence si aruncat sub sifonier …

zile in care m-am pierdut , m-am cautat …

zile in care m-am intrebat unde sunt , ce caut eu aici , de ce , de cand , de unde , pana unde …

zile pline de intrebari fara raspunsuri …

ore intregi incercand sa asez hainele , poate asa voi reusi sa ma regasesc …

ascunsa de toti , uitata de toti , incercand sa descopar vechea sau noua EU …

ce m-a schimbat atat de mult , ce m-a facut atat de rea?

de ce nu ma mai impresioneaza nimic?

de ce nu mai am incredere ?

pentru ca nu mai sunt eu …

uita-ma … nu sunt ceea ce vrei!

Published in: on Ianuarie 27, 2009 at 20:33  Lasă un comentariu  

mai aprinzi o tigara …

ceasca de cafea in fata , o scrumiera mult prea plina de mucuri de tigara , fumul de tigara salasluieste in camera , parfumul i-l simti in nari , simti ca te inconjoara , ii simti mainile ce te inconjoara , respiratia calda , blanda , in ceafa …

i-ai auzit vocea , rasul … ti-e dor … ai vrea sa mai vezi un zambet , doua palme ce iti maingaie fata , mana ta facand dragoste  cu o mana care nu iti este straina …

„lasa-ma sa simt , lasa-ma sa traiesc !” strigi intr-una , dar nu se aude nici un sunet , auzi doar linistea … te uiti in jur … e o camera mult prea mare si mult prea goala pentru tine , e un loc care nu e al tau ….

te uiti la monitor … aceeasi poza banala pe care o stii , de care esti mandru , aceeasi imagine care e acolo de luni  de zile … scrii , stergi , refaci , adaugi , scoti … dar tot acolo e…

vin sarbatorile , bucura-te , iti spui , incerci sa te convingi ca TREBUIE , dar nu reusesti , incerci sa gasesti to ce e frumos … dar ar fi de o mie de ori mai frumos daca nu ai fi singur , ai vedea mai multi oameni zambind , ai simti altfel sfarsitul de an …

si … totusi … camera e goala , si tu esti singur …

„mi-e dor de tine”

Published in: on Decembrie 21, 2008 at 00:13  Lasă un comentariu  
Tags:

cafeaua de dimineata

un gand , o fapta , mainile care iti tremura …

iei ibricul si il umpli cu apa , il pui pe aragaz , te uiti pierdut la flacara ce se joaca sub ochii tai , te asezi in fata calculatorului asteptand sa iti faci cafeaua …

iti verifici mailul , aprinzi o tigara , o asezi in coltul gurii … auzi apa cum fierbe , te ridici, iti faci cafeaua si te uiti la canile care stau aranjate in linie , si parca le auzi strigand „eu! eu! eu!”…

o alegi dupa culoare , azi vrei cana neagra …

„Cat zahar ?”

azi vrei sa fie o zi amara … asa ca pui numai o lingurita de zahar si putin lapte …

„Damn ! prea amara !”

vrei sa te alimentezi ca ganduri grele , triste , amintiri , doruri , dorinte …

deschizi winamp , si asculti „What Sarah Said”  si te apuci de scris …

te apuci de scris … „Sa te vad , se mai leaga acele cuvinte , ca altadata ?”

scrii , citesti , stergi , adaugi , scoti , te uiti pierdut la monitor , pierdut …

ai uitat si lasi acele randuri neterminate …

vei scrie alta data , vei scrie cand vei fi trist , sau poate nu …


Published in: on Noiembrie 19, 2008 at 13:10  Lasă un comentariu  
Tags:

depresii

Urasti weekend-urile , urasci acea casa goala , peretii pe care ii simti ca or sa se prabuseasca pe tine … urasti seara in care tu bantui , te uiti la un monitor , citesti ceva , admiri un nor , o stea …

E singura , acolo sus , te priveste , te lumineaza si tot singura e … te intrebi de ce tu simti durerea , de ce nu trece , de ce te alimentezi , de ce te joci cu tine , de ce toate astea tie se intampla TIE …

Zambesti , chiar daca zambetul nu iti este apreciat , privesti , ca si cum totul ar fi nou in jurul tau , speriat de lume , de jungla care exista , speriat de ce ar putea fi , de cum ai putea reactiona … vrei sa o iei de la capat , nu poti , vrei sa uiti , nici atat … mai ai un singur lucru de facut … pasi marunti , inainte , fara a intoarce capul …

nu vrei pareri , nu vrei critici , vrei sa fii tu , vrei sa nu fii ingradit , dar in acelasi timp vrei sa nu fii singur …



Published in: on Noiembrie 17, 2008 at 15:52  Lasă un comentariu  
Tags:

depresii descrise

Duminicile după-amiaza… Toate zilele în insuportabilul după-amiezei lor… Panica urîtului care mă cuprinde la căderea zilei… Nimic din ce ai putea face să nu te atragă: nici să te ridici din fotoliu, nici să rămai, nici să citeşti, nici să dormi, nici să mănînci, nici să vorbeşti, nici să mergi. Cam la atît se reduc posibilităţile noastre. Rămîne, doar, tentaţia vagă de a te aşeza în pat, cu genunchii la gură, pliat în tine ca înainte de a fi fost expulzat în existenţă, foetus recucerit, renăscut din valul de greaţă care te împinge încet către ţărmul pre-începutului tău. Nu este acesta modul cel mai simplu de a dispărea, prin re-tro-gradare, prin gîndul că ai putea să ieşi din camera vieţii prin chiar uşa pe care ai intrat în ea?
Dar nici măcar să mă ridic nu pot. Nu pot să ajung pînă la pat pentru a mima starea în care aş vrea să fiu. Ce îmi rămîne, atunci, să fac? Mai ales să nu ascult muzică, să nu-mi administrez, prin insidia sunetului,, o supradoză de otravă. (De ce muzica mă înfundă mai tare?) …odată consemnată această grimasă a durerii, nu mai urmează decît căderea în propriul meu gol.”

Published in: on Noiembrie 17, 2008 at 14:05  Lasă un comentariu  
Tags: